Dacă vrem să numim o ţară tigru economic, ar trebui să ne concentrăm nu doar asupra creşterii PIB-ului, dar şi asupra altor indicatori cum ar fi, de exemplu, investiţiile. De fapt, investiţiile, şi nu consumul casnic, sunt cele care ajută ţările mai slab dezvoltate să ajungă din urmă ţările mai puternice din punct de vedere economic. Iar în ceea ce priveşte investiţiile, România nu prea excelează, ba dimpotrivă.
O scurtă privire asupra performanţei economiei românești din ultimul timp ne poate tenta să o evaluăm la superlativ. În plus, România a fost recent descrisă de câteva ori ca fiind „tigru economic“. Adevărul este că, în prezent, România este una din ţările UE cu cea mai rapidă creştere economică. În anul 2016, PIB-ul a crescut cu 4,8%, în timp ce creşterea PIB-ului în UE a fost de numai 1,9%. Situaţia este asemănătoare şi în prima jumătate a acestui an, unde creşterea economiei românești este de 5,7%, pe când în UE se află doar uşor peste 2%.
Având în vedere creşterea puternică a PIB-ului, nu este surprinzător că şi statisticile românești parţiale arată foarte bine. Creşterea rapidă a vânzărilor cu amănuntul în România indică un consum casnic puternic, industria prosperă, iar rata şomajului are una dintre cele mai scăzute valori din UE. Însă, este posibil să considerăm România, în baza indicatorilor menţionaţi, ca fiind un tigru est-european, care ajunge repede din urmă Europa de vest mai avansată economic? Sau este creşterea rapidă a economiei românești determinată mai degrabă de factori temporari?
Realitatea este că, deşi economia României prosperă în prezent, conform indicatorului PIB pe cap de locuitor în paritatea puterii de cumpărare (purchasing power parity PPP), PIB-ul local formează doar 59% din media UE. Pur ipotetic, România ar ajunge UE din punct de vedere economic în 27 de ani, ȋn condiţiile ȋn care creşterea PIB-ului ar fi în medie de 4 %, în timp ce UE ar creşte doar cu 2 %. Însă, cât de reală ar fi creşterea PIB-ului României cu ritmul anual de 4%, când în perioada 1997 – 2012 creşterea medie anuală a PIB-ului a fost de numai 2,5%?
Economia României este sprijinită de o combinaţie de patru factori mai mult sau mai puţin temporari, în mod asemănător cu multe alte ţări din Europa centrală şi de est.
Dacă numim o ţară tigru economic, ar trebui să avem în vedere nu doar creşterea PIB-ului, dar şi alţi indicatori, cum ar fi, de exemplu, investiţiile. De fapt, investiţiile, şi nu consumul casnic, sunt cele care ajută ţările mai slab dezvoltate să ajungă din urmă ţările mai puternice din punct de vedere economic. Iar în ceea ce priveşte investiţiile, România nu prea excelează, ba dimpotrivă.Investiţiile publice din România sunt puternic influenţate de subvenţiile europene. În ceea ce priveşte investiţiile în cercetare şi dezvoltare (R & D expenditure), acestea reprezintă 0,5% raportat la PIB, România alături de Cipru, fiind unele dintre ţările care investesc cel mai puţin în acest domeniu important. Media UE este de 2,0 % raportat la HDP. De exemplu, în Coreea de Sud, către cercetare şi dezvoltare sunt alocate 4% din PIB, iar în Germania aproape 3%.
Odată cu creşterea rapidă a economiei românești au început, de asemenea, speculaţiile tot mai dese în privinţa intrării României în zona euro. Trebuie subliniat că adoptarea euro este o hotărâre în primul rând politică, parametrii cheie pentru intrare fiind aşa-numitele criterii de convergență de la Maastricht. Până aici, intrarea României în zona euro este relativ reală. Dacă, însă, plecăm de la alţi parametri de sprijin, cum ar fi interconectarea ciclului economic al României cu zona euro sau maturitatea economică a României în comparaţie cu zona euro, atunci apare întrebarea dacă diferenţele economice dintre zona euro şi România nu sunt prea mari. De exemplu, în baza indicatorului PIB pe cap de locuitor sau a valorii salariului pe oră, se poate spune că da, diferenţele sunt în continuare prea mari.
De aceea, în loc de adoptarea cât mai rapidă a euro, ar fi mai eficientă concentrarea asupra unei convergențe reale mai puternice a României cu zona euro, chiar şi prin întărirea leului faţă de euro. Şi abia atunci ar putea fi luată în considerare posibila adoptare a monedei euro.
