22.01.2026

România intră în 2026 cu o inflație încă ridicată și cu o economie aflată într-un punct de echilibru fragil. Rata anuală a inflației a ajuns la 9,7% la finalul lui 2025, ușor sub așteptări, dar suficient de mare încât să continue să influențeze semnificativ costurile, comportamentul de consum și deciziile de investiții ale companiilor.
Dincolo de cifra care ține mediul de business sub presiune, structura inflației arată clar că procesul de dezinflație va fi lent și neuniform, iar 2026 trebuie privit mai degrabă ca un an de tranziție decât ca unul de revenire la normal.
Primul element care merită atenție este persistența inflației de bază. Chiar dacă scăderea unor prețuri volatile, precum combustibilii sau anumite produse alimentare neprocesate, a temperat inflația totală spre finalul anului trecut, presiunile din nucleul inflației au rămas ridicate. Inflația CORE 3 a crescut cu aproximativ 8,5% pe ansamblul lui 2025, depășind prognozele inițiale ale Banca Națională a României, indică recenta analiză macroeconomică realizată de Akcenta. Ritmul lunar al scumpirilor, apropiat de 0,5%, s-a menținut constant în ultimele luni ale anului, atât în zona bunurilor nealimentare și a serviciilor, cât și în cazul alimentelor procesate.
Creșterea economică va rămâne și în 2026 sub potențial, iar estimările indică un ritm în jur de 1,3%, semnificativ mai redus decât ar fi necesar pentru o stabilizare mai rapidă a finanțelor publice. În paralel, se așteaptă o nouă creștere a datoriei publice, care ar urma să se apropie pe parcursul anului de pragul de 60% din PIB. Acest nivel are pentru investitori nu doar o semnificație simbolică, ci și una practică, deoarece sporește sensibilitatea pieței la deciziile fiscale și politice.
Pentru companii, detaliile din macroeconomie sunt esențiale. O inflație de bază ridicată înseamnă că presiunile pe costuri nu sunt conjuncturale și nu dispar odată cu o scădere temporară a prețurilor la energie sau la materii prime. Costurile cu serviciile, forța de muncă și inputurile locale rămân ridicate, iar ajustările de preț sunt aproape imposibil de evitat fără a afecta marjele sau competitivitatea.
Al doilea reper major pentru 2026 este calendarul riscurilor. Spre deosebire de anii anteriori, o parte importantă a incertitudinilor este deja concentrată într-un interval clar.
Acest context este dublat de evoluțiile recente din piața valutară. În sumarul deciziei de politică monetară a BNR din 19 ianuarie 2026, banca centrală semnalează explicit o tendință de creștere a cursului leu/euro începând din a doua parte a lunii noiembrie 2025, precum și o amplificare a fluctuațiilor în decembrie.
Potrivit BNR, evoluțiile au fost influențate atât de modificările succesive ale așteptărilor investitorilor privind dobânzile internaționale, cât și de incertitudinile interne legate de consolidarea bugetară și de pachetele de măsuri fiscale aflate în pregătire.
Pentru anul curent, luna aprilie se conturează ca un moment sensibil pentru economie, odată cu liberalizarea prețurilor la gaze naturale și eliminarea plafonului la adaosurile comerciale pentru produsele alimentare de bază. În scenariile actuale, noile măsuri pot genera un vârf temporar al inflației, posibil în jurul nivelului de 10%.
Din perspectiva managementului unei companii care face plăți și încasări în valută, acest calendar schimbă modul de planificare. Primele luni ale anului nu mai sunt doar o perioadă de pregătire, ci o fereastră critică pentru acțiuni preventive:
Deciziile amânate până după aprilie riscă să fie luate într-un context de costuri mai mari și vizibilitate mai redusă.
Al treilea element-cheie este perspectiva pentru a doua parte a anului. În pofida riscurilor pe termen scurt, scenariul de bază indică o temperare semnificativă a presiunilor inflaționiste pe parcursul lui 2026. Pe fondul unui consum mai prudent, al unei inflații importate mai scăzute și al unei dinamici salariale mai moderate, analiștii noștri Akcenta estimează că rata anuală a inflației ar putea coborî spre aproximativ 4% la finalul anului. În plus, această evoluție ar crea spațiul necesar pentru o schimbare de ton în politica monetară.
Datele finale pentru 2025 reconfirmă și prognozele anterioare cu privire la reluarea ciclului de reducere a dobânzii-cheie—posibilă, cel mai devreme, în luna mai. Un scenariu plauzibil presupune o scădere graduală a ratei de politică monetară de la 6,5% în prezent spre aproximativ 5,25% până la sfârșitul lui 2026.
Efectele pentru antreprenori vor fi graduale. Costul finanțărilor se va reduce treptat, dar modificarea politicii monetare poate marca începutul unei normalizări a condițiilor de creditare, mai ales în a doua jumătate a anului.
Prima parte din 2026 rămâne dominată de prudență: control strict al costurilor, atenție sporită la cash-flow și evitarea expunerilor inutile într-un context volatil. A doua parte a anului poate aduce oportunități de investiții sau extindere, însă doar pentru companiile care reușesc să traverseze perioada de ajustare fără a-și deteriora poziția financiară.
Un alt aspect care nu poate fi ignorat este expunerea la riscuri valutare și la fluxurile internaționale de numerar. Într-un mediu caracterizat de diferențe mari de inflație și dobândă între economii, volatilitatea cursurilor rămâne un factor important pentru firmele care lucrează cu parteneri externi. Gestionarea acestor riscuri depășește nivelul operațional și devine parte integrantă a strategiei financiare.
În ceea ce privește cursul EUR/RON, perspectiva pentru 2026 nu este dominată de un trend clar, ci de o sensibilitate crescută la evenimente punctuale și la sincronizarea deciziilor macroeconomice. Factorii fundamentali nu indică o depreciere bruscă a leului, dar nici nu creează premisele unei aprecieri consistente. În acest context, stabilitatea cursului rămâne condiționată de încredere și de coerența politicilor fiscale și monetare.
Pentru mediul de afaceri, acest lucru înseamnă că riscul valutar în 2026 nu se va manifesta neapărat prin mișcări ample și susținute, ci prin episoade de volatilitate concentrate în anumite luni, atunci când se suprapun decizii fiscale, ajustări de politică monetară și presiuni inflaționiste. Astfel, expunerea la curs nu devine o problemă de direcție, ci una de sincronizare a plăților și încasărilor cu lunile sensibile din an.
„În 2026, riscul valutar nu va veni dintr-o singură direcție, ci din timing”, este de părere Teofil Stănculea, Director comercial al Akcenta în România. ”Sunt luni în care volatilitatea se poate amplifica rapid, exact când costurile interne cresc. Pentru companiile care lucrează cu parteneri externi, diferența nu va fi cursul corect, ci dacă un curs favorabil a fost fixat la momentul potrivit.”
În concluzie, 2026 este un an de tranziție și de echilibrare. Inflația este pe o traiectorie descendentă, dar rămâne suficient de ridicată și de imprevizibilă încât să penalizeze deciziile luate târziu sau fără o bază solidă de date.
Tradus în decizii concrete, au de câștigat antreprenorii care acționează treptat prin: împărțirea expunerii valutare în timp, evitarea concentrării plăților în lunile cheie și luarea deciziilor de acoperire înainte ca tensiunile să se reflecte deja în curs. În 2026, protecția valutară este mai puțin despre a anticipa niveluri și mai mult despre a controla calendarul.



