Creșterea actuală a economiei globale este una dintre cele mai mari din ultimele decenii. În plus, anul trecut, creșterea PIB-ului a afectat practic toate țările și regiunile, începând cu zona euro, SUA, China și Japonia până la țările dependente de exporturile de mărfuri, cum ar fi Brazilia sau Rusia. Acest lucru nu era ceva obișnuit înainte de 2017, pentru că se găsea întotdeauna un grup de țări care, din diverse motive, nu făceau față din punct de vedere economic. Perspectiva unei creșteri economice puternice pentru acest an este tot la fel de pozitivă, dar cu un mare semn de întrebare. Acest semn de întrebare îl reprezintă barierele economice și eventuala spirală negativă a obstacolelor comerciale care, în ansamblu, ar putea degenera într-un război comercial.
De la cel de-al doilea război mondial și până în prezent, dezvoltarea comerțului internațional a trecut prin diferite faze rapide de liberalizare și de eliminare a barierelor comerciale. Integrarea comercială a Europei, apariția unor asociații ca NAFTA sau OMC și aderarea Chinei la OMC la începutul secolului 21, au fost cele mai importante repere în eliminarea barierelor comerciale și au deschis calea spre o și mai mare prosperitate economică. Modul în care a decurs liberalizarea comerțului extern se vede foarte bine și din graficul următor, în care este redată creșterea aportului exportului mondial la PIB-ul global.
Acum, în 2018, există un pericol real ca faza protecționistă să înlocuiască istoria de 70 de ani a eliberării barierelor în comerțul internațional. În plus, impulsul spre descompunerea comerțului internațional liber este dat de o țară care era unul dintre garanții acestuia, adică de SUA. Paradoxal este faptul că SUA s-a decis pentru protecționism într-o perioadă în care economia americană crește de opt ani la rând, când rata șomajului din SUA este cea mai mică de la începutul secolului 21 și când măsurile protecționiste ar afecta, probabil, în cea mai mare măsură chiar SUA, respectiv clasa de mijloc inferioară. Motivele introducerii tarifelor vamale, în scopul de a crea noi locuri de muncă în SUA, sunt foarte ciudate în contextul în care șomajului din Statele Unite este foarte scăzut. Tot la fel este și argumentul care vizează securitatea națională, prin care se poate prezerva aproape orice.
La fel de iluzorii sunt și argumentele conform cărora Statele Unite au taxe vamale semnificativ mai mici decât alte țări, ceea ce ar face ca firmele americane să sufere din cauza importurilor mai ieftine și a concurenței neloiale. Din graficul următor este evident că taxele medii vamale din țările dezvoltate sunt aproape similare și că SUA au taxele medii vamale chiar mai mari decât UE sau Japonia. Taxele medii vamale mai mari le are China, dar acest lucru este parțial justificat de nivelul economic inferior al acestei țări și deci de nevoia mai mare de protejare a firmelor de acolo. În orice caz, ușor dar sigur, și China liberalizează comerțul exterior.
În acest moment, la finele unii martie, nu se poate spune fără echivoc că lumea este la începutul unor războaie comerciale. Dar se poate spune că, în ultimele decenii, lumea nu a fost niciodată atât de aproape de războaiele comerciale. Lunile următoare vor decide dacă se reușește sau nu blocarea din start a acestei spirale a protecționismului. De aceea, în acest articol nu apreciez nici impunerea de către SUA în martie a taxelor vamale pentru importurile de aluminiu și oțel și a taxelor vamale pentru anumite produse cu valoare de 60 miliarde USD, pentru că nu consider că este un capitol închis.
După criza financiară și economică din anii 2008 și 2009 au existat la nivel mondial temeri puternice că lumea se va îndrepta spre protecționismul comercial, ceea ce în cele din urmă s-a și întâmplat. Este renumită declarația președintelui francez din acea vreme, N. Sarkozy, cum că protecționismul este un cuvânt murdar. Lumea a știut să evite atunci protecționismul comercial, dar oare va ști să o facă și acum, în 2018?
