Pandemia, o oportunitate pentru a reduce dependența de brandul „made in China”

Recent, pandemia de coronavirus ne-a arătat cât de dependentă este lumea în care trăim de importurile din China, dar și cât de vulnerabili suntem la ruperea lanțurilor internaționale de aprovizionare și la o perturbare a „ordinii mondiale” bazate pe globalizare. Se ridică astfel întrebarea: mai face sens pentru importatori să își bazeze activitatea pe aprovizionarea din China?

Sunt mulți ani de când au apărut îngrijorări cu privire la o prea mare dependență de China. Scăderea producției interne în majoritatea statelor dezvoltate, costurile mai mici de fabricație din Asia, forța de muncă mai ieftină etc. au făcut ca produsele chineze să devină standardul în aproape orice domeniu de activitate. Uniunea Europeană este foarte dependentă de statul Chinez, deficitul comercial în relația cu ei ajungând la 164 miliarde de euro în 2019.

România are, de asemenea, un grad semnificativ de deschidere față de China. Anul trecut, valoarea produselor „made in China” importate de țara noastră a ajuns la 4,54 miliarde de Euro, având o pondere de aproape 5,3 % în total importuri. Această țară reprezintă cel mai mare partener din afara spatiului UE în raport cu volumul importului de mărfuri. În schimb, România a exportat bunuri către China de doar 1,1 % din total exporturi. China produce României cel mai mare deficit comercial dintre partenerii săi comerciali (3,78 mld eur adică 22% din deficitul comercial total). Pe locul doi se regăsește Ungaria, din care importăm de 6 miliarde de euro, dar exportăm de numai 3,3 miliarde de euro. Un deficit comercial de 2,7 miliarde de euro ne produce și Polonia, din care am importat anul trecut produse de 5,1 miliarde de euro și către care am exportat de numai 2,4 miliarde de euro.

Oportunitate ca UE să renunțe la China

Uniunea Europeană și-a schimbat însă strategia, acum având ca scop structurarea relației sino-europene într-un mod care să reducă dependența de comerțul și investițiile chineze.

România însăși a devenit mai reticentă față de China. De exemplu, criza actuală a fost contextul perfect pentru ca statul să renunțe la partenerul chinez, China General Nuclear Power Corporation (CGN), pentru construcția reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă.

Pandemia a dat o lecție dură atunci când importurile din China au devenit indisponibile. Restricțiile de circulație impuse la nivel global în pandemie au făcut ca lanțurile de distribuție să se blocheze, începând chiar cu China, prima țară care a impus un lockdown. Astfel, s-a creat contextul pentru un adevărat șoc de aprovizionare care a afectat mulți importatori. Doar în primele două luni restricțiile chineze au făcut ca exporturile către UE să scadă cu aproape 30%, în timp ce importurile din UE s-au micșorat cu aproape 20%.

Iată, deci, un gând care stăruie în mințile analiștilor care consideră situația actuală o oportunitate pentru ca UE să își reducă dependența față de China. Uniunea Europeană trebuie, deci, să se concentreze în următoarea perioadă pe proximitatea geografică, pe familiaritatea culturală și de afaceri și pe piața internă unică. Pare a fi momentul oportun pentru construirea unor noi strategii care să orienteze investițiile și în funcție de aceste tipologii de risc acum clare.

Poate deveni România un jucător?

România are o șansă să devină sursa de diversificare necesară în acest context, mulți investitori uitându-se acum la piața chineză cu rezervă, iar europenii fiind ceva mai atenți la prețuri și originea bunurilor.

Deși în România, ca în toate celelalte state de altfel, creșterea economică a fost afectată de criza Covid-19, ea a rămas mai puternică până în prezent decât majoritatea celorlalte țări ale UE. În plus, piața românească are un potențial ridicat de dezvoltare în producție și export, datorită faptului că există o importantă forță de muncă neutilizată și ieftină (un milion de români s-au întors în țară de la izbucnirea crizei și încă 400 000 sunt șomeri)

Cum pot ajuta importatorii

Renunțarea la dependența de China s-ar putea realiza în două feluri: prin relocarea integrală a producției pe piața internă și, respectiv, prin diversificarea furnizorilor. Producția integral locală și un schimb avantajos de materii prime, materiale sau componente între statele UE ar oferi numeroase oportunități, inclusiv pentru importatori, care nu se vor mai lovi de blocaje globale. Diversificarea furnizorilor pare aproape imposibilă, ținând cont că statul chinez este cel mai mare furnizor pentru majoritatea sectoarelor și este evident că o decuplare totală nu poate avea loc. Cu toate acestea, renunțarea la China drept unic furnizor și variația surselor de aprovizionare este soluția necesară.

Importatorii trebuie sa găsească de asemenea și alte soluții pentru a diminua impactul unei noi potențiale crize asupra propriei activități. Companiile importatoare ar putea să ia în considerare cum își pot optimiza costurile, acolo unde este posibil.

O criză de proporții globale (precum pandemia) vine implicit cu volatilitate crescută. Un pericol evident este volatilitatea pieței valutare, care în cazul comenzilor externe mari poate genera pierderi financiare semnificative, find un real pericol pentru afacerea în sine. În acest sens, companiile importatoare pot face economii substanțiale prin serviciile de schimb valutar și de tranzactii internaționale cu ajutorul unui fintech.

Cursuri avantajoase de schimb valutar, care să evite pierderile cauzate de fluctuații nefavorabile, operațiuni de acoperire la termen și comisioane mici la plățile internaționale sunt doar câteva din avantajele de care poate beneficia o companie importatoare, toate acestea servicii fiind disponibile în portofoliul nostru de servicii.