Import-Export în Piața Unică: oportunități și provocări pentru antreprenori

Mai mult de 70% din importurile și exporturile României sunt efectuate în spațiul intra-comunitar, ceea ce face ca reglementările din zonă să fie esențiale pentru orice afacere care își dorește să devină profitabilă pe termen lung.

Dezideratul nu este, însă, izolat. Orice companie din Europa care activează în sectorul de import-export are același obiectiv – extinderea cu ușurință a afacerii în celelalte state membre.

În teorie, Piața Unică ar fi trebuit să fie răspunsul Uniunii Europene la întrebarea „Cum pot să fac afaceri mai ușor în zona intracomunitară?”. În practică, însă, la 30 de ani de la apariția conceptului și a cadrului reglementat, Piața Unică generează în continuare suficiente provocări pentru companii.

De ce există Piața Unică?

Piața Unică reprezintă un concept economic și legal care se referă la o zonă în care bunurile, serviciile, capitalul și persoanele pot circula liber între țările membre, fără restricții majore. Piața Unică europeană cuprinde țările membre ale Uniunii Europene și are ca obiectiv crearea unui mediu economic integrat și competitiv.

Scopul principal al conceptului a fost de a promova cele „patru libertăți”: libera circulație a bunurilor, a capitalului, a serviciilor și a forței de muncă în cadrul Uniunii Europene (UE).

Din perspectiva companiilor, noul concept ar fi trebuit să ofere acces la un număr mai mare de consumatori și companii partenere, favorizând astfel dezvoltarea afacerii pe alte piețe și creșterea volumului de vânzări.

Piața Unică este motivul pentru care cetățenii europeni pot circula liber (fără pașaport) în statele membre UE, dar și pentru care companiile pot face afaceri mai ușor cu partenerii din UE.

Ce avantaje prezintă Piața Unică pentru importatorii și exportatorii români

Cu siguranță unul dintre cele mai mari beneficii în existența unei piețe comune reglementate o reprezintă eliminarea taxelor vamale și a barierelor comerciale.

Pe scurt, importatorii și exportatorii nu trebuie, în general, să plătească taxe vamale atunci când vând sau cumpără bunuri din alte state europene, iar documentația necesară acestor schimburi comerciale este mult mai redusă decât în cazul importurilor și exporturilor extra-UE. Un exemplu extrem de cunoscut deja este One Stop Shop, serviciul online care ajută companiile să declare și să plătească TVA și alte taxe aferente vânzărilor de bunuri și servicii intra-comunitare.

Relevant pentru Piața Unică este retail-ul, indiferent că vorbim despre vânzare en-gros sau en-detail. 99,9% dintre companiile de retail din zona UE sunt întreprinderi mici și mijlocii, iar afacerile lor generează peste 3,5 mii de miliarde de euro cifră de afaceri anual. Cele mai recente date statistice pentru România arată că cifra de afaceri din comerțul cu ridicata a crescut cu 22% în 2022 față de anul anterior, în  timp ce cifra de afaceri din comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun a avut un avans de 16,9%. Cele mai multe bunuri din aceste categorii sunt importate din zona Euro.

Pentru a funcționa așa cum a fost imaginată, Piața Unică a impus armonizarea reglementărilor comerciale și fiscale din cadrul UE.

Cu mai puțină birocrație și cu proceduri simplificate, antreprenorii aflați la început de drum în sectorul de import-export își pot crește mai ușor afacerea pe piețele din statele europene.

Și, totodată, pot avea acces la o rețea extinsă de distribuție, fără costuri exagerate, ceea ce înseamnă că produsele românești pot ajunge rapid la consumatori din întreaga UE.

Un ultim aspect – calitatea produselor – poate fi considerat deopotrivă o provocare și un avantaj pentru importatori și exportatori. Piața Unică stabilește standarde comune pentru a garanta o calitate similară a produselor în zona Euro. Din perpectiva consumatorilor, acest lucru reprezintă un beneficiu, pentru că diminuează discrepanța între produsele similare disponibile în statele membre. Tot avantaj este și pentru un importator care, datorită calității, poate alege mai simplu țările partenere cu care lucrează, fără teama că produsele noi importate nu vor fi adoptate cu ușurință de către clienții finali.

Pentru un exportator român, însă, standardele comune de calitate reprezintă un criteriu impus atunci când caută să-și extindă afacerea intra-comunitar și aduce cu sine costuri, dar și obligații declarative.

Și totuși, nu totul funcționează în Piața Unică

Un studiu anual al EuroCommerce[1] arată că, la ora actuală, Piața Unică rămâne „un mozaic format din 27 de piețe naționale diferite” și că cele mai mari provocări cu care se confruntă sunt:

1. implementarea și aplicarea defectuoasă a Directivei privind serviciile care împiedică libertatea de înființare a companiilor, libera circulație a serviciilor și libertatea de prestare a unui serviciu;
2. legile naționale de comerț care împiedică desfășurarea afacerii în modul în care antreprenorii decid să își desfășoare activitatea – aceste legi afectează competitivitatea sectorului și pot submina modelele de afaceri locale;
3. legislația națională care împiedică libera circulație a mărfurilor.

Același studiu indică, pentru România, câteva puncte în care implementarea normelor europene este deficitară:

• Ordonanţa de urgenţă nr. 58/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor care transpune Directiva Omnibus în legislația națională schimbă profund aplicarea directivei, prin folosirea cuvântului „comercializare” în loc de „marketing”. În actuala formă, actul normativ mută responsabilitatea informării cu privire la produse în sarcina comercianților și nu a producătorilor, așa cum este reglementată în Directiva Omnibus;
• Un alt caz cu consecințe importante pentru competitivitatea pieței îl reprezintă transpunerea disproporționată a Directivei privind practicile comerciale neloiale prin Legea nr. 81/2022. Câteva exemple:Restricții privind produsele cu marcă proprie. Restricțiile impuse produselor cu marcă proprie împiedică mulți producători de alimente fără mărci puternice (de obicei, IMM-uri) să concureze cu proprietarii de mărci puternice (de obicei, marii producători de alimente);Restricții privind reducerile. Interzicerea reducerilor de calitate reduce concurența prin limitarea capacității furnizorilor mici și nesofisticați de a vinde prin intermediul marilor rețele de retail;Interdicția de a returna produsele agricole și/sau alimentare nevândute restrânge concurența din partea noilor produse agricole și alimentare. Acest lucru întărește dependența de marcă și consolidează pozițiile mărcilor puternice în detrimentul companiilor noi din piață;Interdicția de a aplica aceleași condiții pentru comerțul cu amănuntul și cu ridicata. Prin interdicția de a aplica canalului en-gros condițiile comerciale convenite pentru canalul de vânzare cu amănuntul, legislația națională limitează concurența pe piața en-gros a produselor agricole și alimentare.
• Restricții privind produsele cu marcă proprie. Restricțiile impuse produselor cu marcă proprie împiedică mulți producători de alimente fără mărci puternice (de obicei, IMM-uri) să concureze cu proprietarii de mărci puternice (de obicei, marii producători de alimente);
• Restricții privind reducerile. Interzicerea reducerilor de calitate reduce concurența prin limitarea capacității furnizorilor mici și nesofisticați de a vinde prin intermediul marilor rețele de retail;
• Interdicția de a returna produsele agricole și/sau alimentare nevândute restrânge concurența din partea noilor produse agricole și alimentare. Acest lucru întărește dependența de marcă și consolidează pozițiile mărcilor puternice în detrimentul companiilor noi din piață;
• Interdicția de a aplica aceleași condiții pentru comerțul cu amănuntul și cu ridicata. Prin interdicția de a aplica canalului en-gros condițiile comerciale convenite pentru canalul de vânzare cu amănuntul, legislația națională limitează concurența pe piața en-gros a produselor agricole și alimentare.

Departe de a fi exhaustivă, lista de mai sus arată amploarea problemelor pe care le ridică aplicarea concretă a reglementărilor comune din Piața Unică în România și care, în final, reduce opțiunile comercianților (fie ei producători sau doar companii de import-export) de a-și crește afacerile.

Există și o parte pozitivă – accesul la servicii financiare alternative

Este un lucru bine știu că marile corporații primesc condiții bancare mai bune comparativ cu IMM-urile. Motivele țin exclusiv de profitabilitate. O corporație prezentă în toate statele UE va genera o cifră de afaceri și un rulaj bancar impresionant, spre deosebire de un IMM care, în special în primii ani de existență, va fi atent la fiecare punct decimal din cont.

Piața Unică a schimbat într-o mare măsură regulile jocului, în special în contextul recent al revoluției digitale. Fintech-urile (așa cum este și AKCENTA) au putut să se extindă și să sprijine exact acei clienți pe care sistemul bancar clasic îi defavoriza.

Doar 20 dintre cele 27 de state membre UE au adoptat moneda europeană, iar România, deși este membră UE din 2007, nu a reușit nici până azi să îndeplinească toate criteriile care i-ar permite adoptarea EUR.

Ceea ce face ca plățile internaționale să reprezinte o continuă provocare pentru importatorii și exportatorii români. Aspectul financiar al afacerii este crucial pentru antreprenorii care sunt nevoiți să urmărească în mod constant evoluția pieței, dar și să își optimizeze procesele astfel încât costurile tranzacțiilor transfrontaliere să fie mereu controlabile și transparente.

În linie cu cele de mai sus este recomandat ca întotdeauna să existe o strategie pentru plățile internaționale care să țină cont de:

• Distribuția geografică a partenerilor comerciali;
• Cadrul fiscal și legal din țările adresate;
• Tendințele pieței valutare din țările partenere, atât la nivel regional, cât și global;
• Accesul la soluțiile care ajută compania să limiteze riscurile din tranzacțiile internaționale.

Ce rezervă viitorul Pieței Unice?

Considerată încă un „proiect în construcție”, Piața Unică este un concept primordial pozitiv pentru afacerile și indivizii din spațiul european.

Evenimentele recente, însă, precum pandemia COVID-19 și conflictul armat dintre Rusia și Ucraina, au subliniat cât se poate de clar actualele vulnerabilități ale Pieței Unice. Nu ne miră, deci, că pe agenda europeană se regăsesc subiecte precum:

• Suportul pentru tranziția digitală, inclusiv crearea unui cadrul armonizat și de încredere pentru piața digitală sau dezvoltarea unei abordări comune în ce privește inteligența artificială;
• Suportul pentru tranziția către o piață „verde”, în care produsele să aibă o durată de utilizare mai îndelungată, iar reparațiile să fie alternativa înlocuirii;
• Prevenirea întreruperilor în lanțul de aprovizionare, în special pe timp de criză.

Din poziția de antreprenori în import-export este important să rămâneți precauți, dar în același timp să vă adaptați noii piețe și să urmați tendințele care vă ajută să vă protejați afacerea pe măsură ce ea crește. Contactație-ne dacă sunteți în căutarea unui partener care să vă ofere suport în dezvoltarea unei strategii de plăți internaționale sustenabilă și financiar avantajoasă.

[1] https://www.eurocommerce.eu/2023/06/single-market-barriers-overview-2/